Scurt istoric
Dezvoltarea industriei constructoare de maşini în Slatina anilor ’70 a impus extinderea învăţămâtului tehnic profesional în domeniul mecanic şi electric la nivelul oraşului.
În 1978 apar primele clase de şcoală profesională cu profil mecanic care au funcţionat iniţial în clădirea Liceului Industrial de Construcţii din Str. Drăgăneşti nr. 25.
În anul 1979, prin Ordinul Nr. 102/1 august 1979 al Ministerului Industriei Construcţiilor de Mașini, a luat ființă pe lângă Intreprinderea de Piese Turnate din Aluminiu și Pistoane Auto, S.C. ALTUR S.A. de azi, Școala Profesională nr. 2 IPTAPA cu un număr de 12 clase profil mecanic și metalurgic de școală profesională, 4 clase de liceu profil mecanic – treapta I-a.
Școala și-a început activitatea la 1 septembrie 1979 în localul Școlii Generale nr. 4 Slatina, aflat pe strada Pitești nr. 165.
În 1982, prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Nr. 220/15 iunie 1982, a fost înființat Liceul Industrial nr. 3, Slatina, care preia clasele terminale ale Liceului Pedagogic Slatina, acesta din urmă fiind desființat.
Conform punctului 2 al Ordinului 109/1982 al M.I.C.M., Liceul Industrial Nr.3 preia şi clasele Școlii profesionale Nr. 2 IPTAPA, cheltuielile cu şcoala profesională fiind suportate de către I.P.T.A.P.A. şi I.U.A. (Intreprinderea de Utilaj Alimentar) Slatina, pentru care liceul pregăteşte cadre prin şcoala profesională.
În septembrie 1983, liceul și-a mutat sediul în actuala clădire din strada Cireașov Nr. 10.
În perioada 1982-1990 liceul a cunoscut o diversificare a formelor de învățământ: liceu curs de zi și seral, școală profesională, școală de maiștri, școală postliceală, dar și a specializărilor în domeniul mecanic și electric, ceea ce a condus la creșterea numărului de elevi și al cadrelor didactice: profesori, ingineri și maiștri instructori.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului României nr. 521/1990 privind organizarea şi funcţionarea învăţământului în România şi în temeiul Hotărârii CPUN nr. 12/1990, prin Dispoziţia Nr. 34/12.06.1991, Inspectoratul Şcolar al judeţului Olt dispune înfiinţarea Grupului Școlar Industrial de Construcții de Mașini, Slatina, începând cu anul şcolar 1990/1991.
În perioada 2001-2006 școala beneficiază de fonduri prin Programul PHARE TVET 2001 – Coeziune Economică și Socială prin care s-au reabilitat atelierele școală și clădirea principală și s-au dotat cu echipamente laboratoarele și atelierele.
În 2005 prin Ordinul 4368/21.06.2005 Ministerul Educației și Cercetării a aprobat schimbarea denumirii Grupului Școlar Industrial Construcții de Mașini în Colegiul Tehnic “Alexe Marin”.
Rezultatele deosebite obținute prin strădania și seriozitatea cadrelor didactice și a elevilor a impus școala noastră în învățământul oltean ca o școală în care se învață carte și meserie.
Absolvenții şcolii se regăsesc ca muncitori, maiștri, tehnicieni și ingineri pe platforma industrială a județului și în țară dar și ca profesori, avocați, judecători, polițiști, jandarmi, oameni de afaceri.
În anul şcolar 2014 – 2015, Colegiul Tehnic „Ion Mincu” prin Hotărârea Nr. 559/19.12.2013 a Consiliului Local al Municipiului Slatina, nu mai are personalitate juridică şi funcţionează în str. Drăgăneşti nr. 25, ca structură a Colegiului Tehnic „Alexe Marin”.
Conform Hotărârii Nr. 28/03.02.2015 a Consiliul Local al Municipiului Slatina, în anul şcolar 2015-2016, ne regăsim în Reţeaua unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat şi particular cu personalitate juridică, sub denumirea de Colegiul Tehnic „Alexe Marin”, cu sediul în str. Cireaşov nr.10, Slatina, devenind astfel colegiul tehnic cu cea mai variată ofertă educaţională de calificare din domeniile: electronică şi automatizări, electric, mecanic, construcţii, instalaţii şi lucrări publice.
40+
ANI DE EXPERIENȚĂ
7
DOMENII CALIFICARE
1
LABORATOR
1
ATELIER
Înfiinţarea Şcolii Profesionale Nr. 2 IPTAPA, Slatina
ANEXĂ LA ORDINUL M.I.C.M.
- 102/1 AUGUST 1979 prin care se arată că Şcoala profesională de pe lângă Intreprinderea de piese turnate din aluminiu şi pistoane auto este în subordinea Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini:
PROTOCOL între Consiliul Popular judeţul Olt – M.I.C.M. – ISJ Olt –IPTAPA Slatina
Nr. 3515/19 iulie 1979
În 1979 baza materială era alcătuită din 8 săli de clasă, un laborator şi un atelier.
În anul şcolar 1979-1980 planul de şcolarizare cuprindea 4 clase profil mecanic treapta I-a şi 12 clase profil mecanic şi metalurgic de şcoală profesională.
Înfiinţarea Liceului Industrial Nr. 3, Slatina
CONSILIUL DE STAT AL REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
DECRET
Nr.220/15 iunie 1982, Bucureşti
Privind aprobarea planului de şcolarizare pentru anul şcolar (universitar) 1982/1983 şi a numărului de burse pentru elevi şi studenţi
Modificări în reţeua liceelor în anul şcolar 1982/1983, în concordanţă cu profilurile în care se şcolarizează
Anexa 9 la DECRETUL Nr.220/ 15 iunie 1982
- Înfiinţarea Grupului Școlar Industrial de Construcții de Mașini, Slatina
- Schimbarea denumirii din Grupului Școlar Industrial de Construcții de Mașini în Colegiul Tehnic „Alexe Marin” Slatina
- Anexa la HCL nr. 559/19.12.2013
Reţeaua unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică şi a structurilor subordonate începând cu anul 2014/2015
4. Anexa la HCL nr. 28/03.02.2015
Reţeaua unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică şi a structurilor subordonate începând cu anul 2015/2016
ALEXE MARIN
PROFESOR, FIZICIAN ȘI CHIMIST OLTEAN
Alexe Marin s-a născut la 17 august 1814, după unele surse în Slatina, iar după altele în Craiova. În clasele primare se numea Marinovici.
STUDII
1822-1825 – urmează clasele „începătoare” la Şcoala Publică „Ionaşcu” din Slatina, avându-l profesor pe Gheorghe Ardeleanu – reformatorul învăţământului în limba română în Slatina.
1834-1838 – urmează cursurile din clasele superioare ale Colegiului „Sfântul Sava“ din Bucureşti, organizat de Gheorghe Lazăr pe trei grade, începând cu şcoala primară, apoi învăţământul mediu şi continuând cu învăţământul superior, universitar.
În 1844 obţine o bursă de studii oferită de Euforia Şcoalelor Naţionale, după care pleacă la Paris şi se înscrie la Facultatea de Ştiinţe.
Între 1845 şi 1850 se perfecţionează la Paris în domeniul ştiinţelor naturale. Pasionat şi tenace, îşi formează o cultură enciclopedică prin studiu individual sau prin audierea prelegerilor somităţilor vremii, printre care Gay Lussac cunoscut pentru studiile privind proprietăţile gazelor, Claude Pouillet care a făcut primele măsurători privind cantitatea de căldură emisă de Soare, Edmond Frémy cunoscut pentru cercetările din chimia organică şi tehnologiile chimice, Pierre Flourens medic, fiziolog şi naturalist fondatorul fiziologiei experimentale.
Între 1845 şi 1850 se perfecţionează la Paris în domeniul ştiinţelor naturale. Pasionat şi tenace, îşi formează o cultură enciclopedică prin studiu individual sau prin audierea prelegerilor somităţilor vremii, printre care Gay Lussac cunoscut pentru studiile privind proprietăţile gazelor, Claude Pouillet care a făcut primele măsurători privind cantitatea de căldură emisă de Soare, Edmond Frémy cunoscut pentru cercetările din chimia organică şi tehnologiile chimice, Pierre Flourens medic, fiziolog şi naturalist fondatorul fiziologiei experimentale.
ACTIVITATE CA PROFESOR
1826 – 1832 – este „ profesor ajutător” la Slatina;
1832 -1834 – este numit profesor la clasele I, a II-a şi a III-a la Colegiul Naţional din Craiova;
1834 – Euforia Şcoalelor Naţionale l-a numit profesor la Colegiul „Sfântul Sava” în Bucureşti;
1837 – este numit supleant de profesor la „catedra pentru clasele începătoare” de la Colegiul „Sf. Sava”; după 6 luni îndeplineşte funcţia de repetitor la clasele începătoare de la aceeaşi şcoală;
1838 – este numit profesor titular la clasa a IV-a;
1850 – este angajat la Colegiul „Sfântul Sava“ din Bucureşti în calitate de „conservator“ al laboratorului de fizică şi de chimie;
1851 – pe baza rezultatelor obţinute, Alexe Marin este numit profesor suplinitor;
1855 – devine profesor titular;
1855-1868 – îl regăsim ca profesor de ştiinţe fizico-chimice la mai multe şcoli din Bucureşti: Şcoala de Chirurgie, Şcoala de Farmacie, Şcoala Militară, Şcoala de Agricultură de la Pantelimon de sub conducerea savantului slătinean – Petre S. Aurelian. Aceste şcoli aveau rang de facultăți.
1868 – este numit primul profesor de chimie la Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Bucureşti înfiinţată în 1864 de A.I. Cuza.
1893– se retrage din activitate după 67 ani de muncă ca profesor, din care un sfert de secol profesor universitar.
AUTOR DE MANUALE ŞI TRADUCĂTOR
1837 – „Astronomie populară“
1839 – „Convorbiri de geometrie practică“
1840 – „Principii de mecanică“
1842 – „Moş Pătru sau învăţătorul de sat. Convorbiri asupra mecanicii“
1843 – „Aritmetica practică cu Tabele”
1852 – traduce “Fizica” lui Pouillet,
1853 – traduce “Chimia” de Pelouze şi Frémy
1857 -“Noţiuni generale de fizică şi meterologie pentru uzul junimii”.
1858 -„Cunoştinţe pentru şcoalele primare“
1863 – „Fizica pentru şcoli primare“
1870 – „Noţiuni de fizică“
1871 – „Manual de aritmetică“
1876 – „Desen al şcoalelor“
ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ
În 1850 Alexe Marin organizează primul laborator de fizică şi de chimie din ţara noastră.
În 1855 face analize apelor minerale de la Călimănești – Vâlcea. Analizează apele minerale şi pânza freatică de la Balta Albă, în Câmpia Bărăganului împreună cu Carol Davila din înalta poruncă a domnitorului Barbu Ştirbei.
În anul 1856 devine autor al proiectului primei rafinării de petrol înfiinţată la periferia oraşului Ploieşti pe strada Buna Vestire nr.174, prima de acest fel din lume.
Este autor al proiectului iluminării cu gaz al capitalei, astfel că la 30 aprilie 1857 în Bucureşti se introduce iluminatul public cu lămpi cu petrol lampant produs de fabrica de la Ploieşti.
Alexe Marin a întemeiat Foaia ,,Muzeul Naţional” (1856-1860), în care articolele ştiinţifice se întrepătrund cu articolele istorice, iar ideea Unirii Ţărilor Române străbate ca un fir roşu.
La 3 martie 1890, împreună cu Emanoil Bacaloglu, Gr. Ştefănescu, Petru Poni ş.a., întemeiază prima organizaţie a savanţilor şi cercetătorilor români în domeniul fizicii numită Societatea Română de Ştiinţe.
În 1891 este ales preşedinte al Societăţii Române de Ştiinţe.
Alexe Marin a murit la 25 aprilie 1895 în Bucureşti.
Personalitatea lui Alexe Marin a strălucit în epocă şi s-a bucurat de o atentă apreciere. Forurile ştiinţifice l-au onorat cu numeroase titluri ştiinţifice.
Academia Româna l-a primit în rândul său ca membru de onoare, ca o recunoaştere a activităţii sale. La rândul ei, Primăria generală a capitalei apreciind serviciile aduse în iluminarea cu gaz a Bucureştiului, a acordat numele lui Alexe Marin unei străzi.
De asemenea, în Slatina, o stradă poartă numele său.
Această stradă a reprezentat încă din 1983 drumul cel mai scurt dintre liceu şi cămin/cantină, fără să bănuim că într-o bună zi atât strada, cât şi şcoala vor purta numele marii personalităţi Alexe Marin.